VALATÚC valatuci s. m. 1. Sul obtzinut dintrun material flexibil (pinza hirtie etc.) care este rostogolit in sensul uneia dintre laturile sale (v. val trimba); p. ext. orice obiect flexibil adunat gramada facut ghem. Se intoarse... cu un valatuc de saci. CAMILAR N. II 396. Luminitza se plecase deasupra valatucului de vata. C. PETRESCU I. II 46. Luara valatucul shi prin invalmasheala il scoasera pe chei. DUNAREANU CH. 51. Scotzind un valatuc de hirtie. NEGRUZZI S. III 97. ◊ (In constructzii cu verbele «a face» shi «a stringe») Cu grebla brazdele [de fin] se fac valatuci rostogolinduse de la un capat intocmai cum sar rostogoli un val de pinza. PAMFILE R. 158. Strinsei valatuc mantaua shi surtucul legai valatucul cu nojitzele dindarat la shea shi ma facui sprinten pentru orice imprejurare. HOGASH M. N. 220. ◊ Fig. Fotografiile de pe pian ardeau shi scoteau valatuci de fum. DUMITRIU B. F. 85. Urmarea co privire lenesha leganarea valatucilor de nori ce faceau ape sclipind k nishte bucatzi de sidef pina ce se subtziatzi k un puf argintiu. VLAHUTZA O. A. 102. ◊ (In metafore shi comparatzii) Afara ningea patrundeau valatuc inauntru trimbe pestritze de fulgi mari invirtejitzi. V. ROM. noiembrie 1953 175. ◊ Loc. adv. Dea valatucul = dea rostogolul dea dura dea tavalugul. Vede pe uliul gainilor venind dea valatucul in jos shi picind nu departe de dinsul. MARIAN O. I 176. 2. (Mai ales la pl.) Material de constructzie facut din pamint sau din lut amestecat cu paie sau cu rogoz in forma de caramizi sau de colaci care se usuca la soare shi din care se cladesc casele tzaraneshti. In grajduri bune de valatuci bat din copite shi sforaiesc cai pietroshi moldoveneshti. SADOVEANU O. I 50. 3. Tavalug (1) Tot pentru acest scop [la boronit] se foloseshte shi tavalucul valatucul... cu care se tavalucesc bolovanii. PAMFILE A. R. 61. 4 Instrument pentru stirnirea peshtilor alcatuit dintrun snop de nuiele care il agita pescarii in apa; val. Pl. shi: (n.) valatuce (DUMITRIU N. I. 96).