valatuc s.m. 1 (adesea in legatura cu vb. „a face”) Sul facut dintrun material (flexibil) infashurat in sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹. ◊ (adv.) Valatuc Stoica se rostogoli in noroi (D. ZAMF.). ◊ Loc.adv. Dea valatucul = dea rostogolul dea dura peste cap. ◊ Analog. Urmarea co privire leneshe leganarea valatucilor de nori (VLAH.). ♦ Ghemotoc cocolosh. ◊ Expr. A se face valatuc = (despre fiintze) a se stringe a se ghemui. 2 (mai ales la pl.) Material de constructzie facut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz in forma de sul de colaci sau de caramizi cu care se astupa o ingraditura de pari sau impletitura de nuiele care formeaza scheletul unei case tzaraneshti. 3 Tavalug. 4 (hidrol.) Val paralel cu tzarmul care deferleaza in acelashi timp pe o mare lungime. • pl. ci. shi valatug s.m. valantug valatoc s.n. /de la val; cf. tavaluc.