VÁIER vaiere s. n. Plins tinguire prelunga dureroasa; vaiet. Risul shi plinsul vaierul shi hohotul ramineau departe k shi cum nar fi fost. VORNIC P. 106. Citeodata o fereastra se deschide singura shi lasa sa scape in noapte un vaier ori un suspin ori un chiot de bucurie. C. PETRESCU V. 82. StatuPalma clatinat Umple lunca deun lung vaier. ALECSANDRI P. A. 188. ◊ Fig. Dezgroapa moshnege cu minilen tremur Comoara ta sfinta de jale Tu portzi ferecate durerile noastre in vaierul strunelor tale. GOGA P. 66. Atingencet arama cu zimtziaripei sale Deauzi din ea un vaier un aiurit de jale. EMINESCU O. I 69. ♦ Suferintza durere. Se napustea... cutreierind o tzara zdrobita shi plina de vaier. C. PETRESCU R. DR. 189.