VAGABONDÁJ vagabondaje s. n. Faptul de a vagabonda; situatzia starea celui care vagabondeaza. O inclinare spre vagabondaj. Lucra citeva zile sau citeva saptamini intrun loc shi apoi ishi stramuta uneltele intro carutza intralta parte. PAS Z. I 42. Uitase zilele de foame; vagabondajul deznadajduit cind se strecura pe linga ziduri k un ciine alungat. C. PETRESCU C. V. 163. Varianta: (invechit) vagabundágiu (HASDEU I. V. 72) s. n.