vagabondaj s.n. Faptul de a umbla dintrun loc in altul fara scop fara tzinta; vagabondare. Voia sa se lase de vagabondaj. ♦ Situatzie conditzie stare a unei persoane apte de munca fara domiciliu stabil shi fara mijloace de trai shi care traieshte din expediente. Uitase zilele de foame vagabondajul desnadajduit (CE. PETR.). • pl. e uri. /<fr. vagabondage it. vagabondaggio.