vagabondaj sn [At: REGUL. ORG. MOLD. 150₃/2 / V: (inv) ~agiu ~bundagiu (Pl: ~ri) ~bun~ / Pl: ~e ~uri / E: fr vagabondage it vagabondaggio] 1 Deplasare dintrun loc in altul fara scop Si: vagabondare (1) (ivr) vagabondat (1). 2 Situatzie a unei persoane fara domiciliu fara ocupatzie stabila fara venituri shi care traieshte din expediente Si: (reg) vandraletiu vandraluiala vandraluit (Trs) vandra (5). 3 (Jur) Infractziune comisa de o persoana capabila de a munci care refuza sa exercite o ocupatzie fara domiciliu stabil shi lipsita de mijloace legale de trai.