vad s.n. 1 Portziune ingusta din albia unei ape curgatoare cu malurile joase shi cu apa putzin adinca permitzind trecerea prin apa cu piciorul cu carutza etc. de pe un mal pe altul. ◊ Expr. A(shi) face vad = a) a(shi) face loc de trecere; a patrunde; b) fig. a (se) raspindi a (se) face cunoscut. A incerca (sau a prinde) vadul cu nebunul (sau cu nerodul) = a se increde in omul prost sau necugetat. A nu avea vad = a nu avea scapare. ◊ Fig. Un om care... incercase multe vaduri de amaraciune (GAL.). ♦ Portziune dintro apa (curgatoare) pe unde se poate trece dintro parte in alta cu bacul cu barca etc. ♦ Fig. Loc de scapare de salvare; mijloc favorabil. Eu cercam un vad Sa ies la lumea larga (EMIN.). 2 Albie (minora) matca (a unei ape curgatoare). ♦ Canal de scurgere jgheab. 3 Loc pe cursul unui riu unde malul shi debitul apei permit amplasarea unor agregate (moara piua etc.) care sint actzionate prin fortza hidraulica. 4 Loc la tzarmul marii favorabil acostarii vaselor; mal liman. 5 Fig. Loc situat in apropierea unei mari cai de comunicatzie care asigura unui negustor o clientela numeroasa. Hanul avea un vad bun. ♦ Ext. Sursa buna de cishtig. • pl. uri (inv.) ure. /lat. vadum.