Definitzia cu ID-ul 513839:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ushchí (chésc ít) vb. refl. (Arg.) A pleca repede shi pe neobservate dintrun loc a ieshi brusc. TZig. ušt „a se ridica” imperativ ušti (Vasiliu GS VII 129; Graur 194; Graur BL IV 199; Juilland 178) cf. tc. usht „afara”. Legatura cu sl. ušidŭ „fugar” rus. uškam „iepure” nu este clara (cf. Vasmer III 98). Der. ushchiala s. f. (Arg. fuga).