ÚSHA ushi s. f. 1. Deschizatura de forma regulata lasata in peretele unei cladiri la un vehicul la o mobila pentru a permite intrarea (shi ieshirea); ansamblu format dintrun cadru fix de care se prinde o tablie mobila de lemn sau de metal care inchide sau deschide aceasta deschizatura; p. restr. tablia din acest ansamblu. ◊ Usha domneasca (sau imparateasca) sau usha raiului = intrarea principala a altarului. ◊ Loc. adv. La usha = foarte aproape. ◊ Loc. prep. La usha... = in imediata apropiere (a...). ◊ Expr. A(shi) deschide (larg sau amandoua) ushile = a lasa intrarea libera; a primi cu bucurie pe cineva in casa. A lasa (pe cineva) dupa usha = a nesocoti (pe cineva) a nu da (cuiva) nici o atentzie. A sta dupa usha = a fi nebagat in seama; a sta deoparte izolat. A bate la usha = (de spre termene evenimente etc.) a fi foarte aproape a fi iminent. 2. Fig. Casa locuintza. ◊ Expr. (A bate a cere a creshte etc.) pe la ushile oamenilor = (a munci) pe la altzii (a trai) din mila altora. A umbla din ushan usha = a cershi. Lat. *ustia (pl. devenit sg. al lui *ustium = ostium).