USCATÚRA uscaturi s. f. (Mai ales la pl.) 1. Creanga subtzire shi uscata (desprinsa de copac). V. vreasc gatej. Iarna se lungea shi uscaturile putzine in padurea boiereasca. REBREANU R. I 233. Fata harnica cum era curatzi parul de uscaturi shi de omizi. CREANGA P. 287. O fata... se duse in padure dupa uscaturi. SHEZ. I 243. Nu e padure fara uscaturi (= orice colectivitate are shi unele elemente rele in sinul ei). ♦ Fig. (La pl.) Oameni de nimic ticaloshi. Erau shi uscaturi care k sa se puna bine cu Baciu i spuneau... ce vorbeau oamenii. PAS Z. III 284. 2. (La pl.) Mincari uscate care se maninca neincalzite (shi fara o preparare speciala). Imi puse dinainte nishte uscaturi un pui fript ochiuri shi o garafioara cu vin. GANE N. II 159. Pune atunci un talger de uscaturi sho garafa cu vin dinaintea parintelui Buliga. CREANGA A. 95. Rareori maninca bine mai mult uscaturi shi post. PANN P. V. II 115. ♦ Uscatzele. 3. Fig. Epitet dat unei femei slabe shi rele. Asha tzi se cade uscatura netrebnica care shtii numai sa plingi shi nu shtii k plinsul e mai amar pentru cine a ris toata viatza! GANE N. III 175.