USCÁT³ A uscatzite adj. 1. Lipsit de umezeala; zbicit zvintat. Vara fusese seceta mare cu calduri dogoritoare cu vinturi uscate. AGIRBICEANU S. P. 28. Hei mare apa sarata Mai lasamaafaro data Sa mai vaz pamint uscat. JARNÍKBIRSEANU D. 321. ♦ (Despre vreme zile anotimpuri) Lipsit de ploaie sau de zapada; secetos. Era un ger uscat k sub picioare noroiul intzepenit al shoselei suna k o nuca gaunoasa. I. BOTEZ SHC. 72. ♦ (Despre gura sau git) Care da o senzatzie puternica de sete de caldura; insetat. Se dadu la o parte shi o intreba cu glas uscat (uscat i era gitlejul k deo sete). DUMITRIU P. F. 40. Cu gitul uscat mam suit la bufet cu gitul uscat mam intors. ALECSANDRI T. I 95. ♦ (Despre plins shi despre ochi p. ext. despre privire) Lipsit de lacrimi. Cind privirea i fu uscata ishi lua ziua buna. C. PETRESCU C. V. 134. Deodata trasari prin vis shishi strimba fatza scincinduse intrun plins uscat. VLAHUTZA N. 39. ♦ (Despre ten piele par etc.) Lipsit de grasime. ♦ (Despre tuse) Fara expectoratzie; sec. Aude prin parete tusa uscata a vecinului. C. PETRESCU I. II 262. ♦ (Despre voce timbru sunete) Rigid spart aspru. Roate de frunze moarte navaleau la fereastra tremurau shi se zbateau cu sunet uscat. SADOVEANU O. I 330. Titu spunea shi el ceva cu glas uscat fara sashi dea seama ce. REBREANU R. I 247. ◊ (Adverbial) Ii zise uscat vizitiului care ashtepta porunca. DUMITRIU N. 33. Imi pare rau k nu lam gasit pe tovarashul Duma rosti uscat. GALAN B. I 13. Cosashii sfiriiau uscat in verdeatza. SADOVEANU O. I 314. ♦ (Despre pamint) Neroditor neproductiv steril sterp. 2. (Despre unele alimente) Care shia pierdut apa (prin efectul timpului prin aplicarea unor procedee de conservare etc.). Scapasem de provizie uscata de carnea sarata la butoi de pesmetzii pietroshi in care ne rupeam dintzii shi ne singeram gingiile. BART S. M. 96. Cit pentru leguma avea nishte cirnatzi uscatzi de proaspetzi ce erau. ISPIRESCU la CADE. O pine uscata pe masa. CREANGA O. A. 98. O banitza de nuci uscate... hai treaca de la mine. ALECSANDRI T. I 318. 3. (Despre plante shi despre partzi ale lor) Lipsit de seva veshted ofilit ingalbenit. La maluri plutesc shi acum uitate de vreme frunze uscate din toamna trecuta. RALEA O. 132. Foi uscaten jurul tau sa cada rar La ureche satzi descinte un bondar. TOPIRCEANU B. 43. Prin frunzele uscate... treceun freamat ce le scutura pe toate. EMINESCU O. I 83. Pe linga lemnul uscat arde shi cel verde (= cei buni patimesc adesea pe linga cei rai). ◊ (Substantivat in expr.) A indruga (sau a inshira la) verzi shi uscate v. indruga (1) inshira (4). 4. (Despre fiintze sau partzi ale corpului lor) Slab uscatziv; (despre organe sau partzi ale corpului) slabit atrofiat inchircit. E palida subtzire shi uscata shi intruna se tinguie co voce slaba k nui prieshte aerul de la munte. SADOVEANU B. 36. Celor batrini abia lea intins degetele uscate. CAMIL PETRESCU U. N. 31. Spiru inalt shi indoit uscat k un tzir abil shi iscoditor vorbea in surdina co dulceatza in glas veshnic cu mina pe inima. BART E. 291. ◊ Fig. De atunci ramasam razletz in lume cu sufletul uscat fara scop fara dor fara bucurie. GANE N. III 127.