USCÁT² uscaturi s. n. Pamint (mai ales la tzarmul unei ape sau in opozitzie cu apa). Noaptea cade lina k o apa unind uscatul cu oceanul. RALEA O. 33. Drumuri nu sint pe uscat in Delta. BART E. 308. Oprinduse vaporul la Braila ma hotarii a ma cobori pe uscat shi a intrerupe calatoria mea in Orient. ALECSANDRI O. P. 257. ◊ Expr. A se zbate k peshtele pe uscat = a lupta cu foarte multe greutatzi. A trage targa pe uscat v. trage (I 8). A tiri barca pe uscat v. tiri. A fi dracul pe uscat = a fi shiret rau.