Definiția cu ID-ul 1250258:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URĂTOR s.m. (Trans. SV) Avocat. Coborî popa cel mare cu un urătoriu, anume Tertulie, carii stătură înaintea deregătoriului impotriva lui Pavel. N. TEST. (1648). Etimologie: ura + suf. -tor, după lat. orator. Cf. arca, procator.