URÎȚENIE. Subst. Urîțenie, urîciune (înv. și reg.), urîțire, hidoșenie, hîdoșenie, hîzenie (pop.), poceală, pocire, pocitură, sluție (rar), sluțenie, sluțire, schimonosire, diformitate, deformare, malformație (med.), desfigurare. Ființă urîtă, urîciune, urîțenie, hidoșenie, hîzenie (pop.), pocit, pocitură, pocitanie, slut, sluțenie, sluțitură, momîie (fig.), znamie (reg.), monstru, dihanie, matahală, namilă. Adj. Urît, urîțel (dim.), urît al dracului, urît de mama focului, hidos, hîd, pocit, slut, slutișor (dim., rar), sluțit, schimonosit, balcîz (reg.), bocciu (pop. și fam.), pogan (reg.), diform, deformat, desfigurat; dizgrațios, respingător, dezagreabil, monstruos; grotesc, caricatural. Vb. A (se) urîți, a se hîzi (pop.), a (se) poci, a (se) sluți, a (se) deforma, a desfigura. V. antipatie, aversiune, defect, deformare, statură.