URSUZLÍC s. n. 1. (Turcism invechit) Nenoroc ghinion. Daca unui proprietar care are doua perechi de case i ramine o pereche neinchiriate desigur se muta din casa in care a shezut in casa goala... Probabil pentru k sa sparga ursuzlicul zici dumneata. CARAGIALE O. II 156. 2. Ursuzenie. Variante: ursuzlúc (M. I. CARAGIALE C. 126) hursuzlúc (HOGASH H. 80 id. DR. II 2) hursuzlíc (D. ZAMFIRESCU R. 205) s. n.^[1] corectata