URMATÓR OÁRE urmatori oare adj. 1. Care urmeaza (in timp sau in spatziu) dupa cineva sau dupa ceva; ulterior. Dumineca urmatoare primaria se umplu de oameni. REBREANU R. I 233. Favorizata de imparatzii urmatori... colonia romana in vreme de 160 ani ajunse intro stare foarte infloritoare. BALCESCU O. II 11. ◊ (Substantivat) Pagina 4 shi urmatoarele. ♦ (Substantivat invechit) Urmash succesor descendent. Dorobantzii sub Matei Basarab shi sub urmatorul acestuia ucisera sute de familii. BOLINTINEANU O. 423. Sa cishtigam shi noi de la urmatorii noshtri multzumirile ce le aud moshii shi stramoshii. GOLESCU I. 3. ♦ Care este aratat mai departe care este asha precum urmeaza mai jos. Itzi urez k sa se poata aplica cartzii tale shi exametrii urmatori. ODOBESCU S. III 12. Scrise ravashul urmator. NEGRUZZI S. I 25. 2. (Astazi rar) Care urmeaza un sfat o porunca intocmai care se conformeaza intru totul. Capatai incredintzarea k ma intzeles shi k va fi urmatoare sfaturilor mele. HOGASH M. N. 184. Oricum imi vei porunci voi fi urmator. GORJAN H. IV 224.