urióc (oáce) s. n. Primele fire ale urzelii. Var. uruioc Trans. oriosh. Sb. urivak „sfoara” (Candrea) rut. uri(v)ok „capat” (Scriban). Nu este posibila der. din sl. urezati „a taia” (Candrea II 310) nici din gr. οὐρίαχος „capat” (Diculescu Elementele 465). Uruioc s. n. (Mold. coarda) citat numai de Damé este acelashi cuvint.