uriásh uriashi s.m. (mit.) Personaj mitologic prezent frecvent in legendele locale indeosebi in context antropogonic. Pentru maramuresheni uriashii sunt socotitzi stramoshii cei din vechime. Conform traditziei se spune k cetatzile dacice (azi ruine) din Maramureshul istoric erau locuite de uriashi: „Uriashii erau aici la Onceshti in locul carei zic Cetatzeaua” (Biltziu 1999: 145). Apoi in TZara Lapushului despre necropola de pe Troianu sa infiripat aceeashi legenda: „Spuneau batranii k demult la noi ar fi trait ceva uriashi... pe SHes pe Troian intre Groshi shi Suciu (...). SHi sa sapat acolo unde se zice k traiau shi au gasit ceva cioburi care bag sama k au fost ceva oale foarte mari in care se ingropau” (idem: 146). In satele de pe valea Izei (Barsana Naneshti Onceshti SHieu Ieud Rozavlea etc.) e frecventa legenda care spune k oamenii acelor locuri sar trage din uriashi: „Dute dragu tatii shii pune pe oameni inapoi k ashtia vor stapani pamantul k noi ne vom trece” (idem: 149). Apoi mai exista legenda Blajinilor: „Bunicul meu spune k intro saptamana dupa Pashti atunci is Pashtile Rocnenilor shi uriashii se infrupta shapte dintrun ou. SHi pentru acee tzine Dumnezau lumea” (idem: 150). Se mai spune k in Ieud ar fi ingropat un uriash iar in Berbeshti sar fi gasit un os de uriash. ■ „Uriashii traiau demult. Ziceau batranii k atata erau nishte oameni de mari k unul sa dus shi ia luat juninca de un an shi ceva shi shio puso dupa cap k shi cum ai mere cu un miel. Asha era demult k atunci erau urieshi. Asha spunea tatal meu care mai traieshte. Are lipsa trei ani dintro suta. Ziceau k taiau copaci mari shi se puneau cate treipatru uriashi la un lemn shi trageau uriashii k boii. SHi din trei lemne au facut un perete de casa” (Palagutza Iurca 65 ani cf. Biltziu 1999: 145). ♦ Stirpe mitica antediluviala de humanoizi cu dimensiuni gigantice in genere blajina dar neagreata de zei. Uriashii sunt adesea prezentzi in mai toate mitologiile lumii k o specie preumana (unii cercetatori incearca sa o identifice cu hominizii neanderthalieni altzii cu rasa CroMagnon). Legende despre uriashi sunt consemnate in Vechiul Testament (Geneza VI 4) in China in mitologia greaca la scandinavi in America precolumbiana etc. Mitul uriashilor sar putea clasifica printre cele memoriale iar disparitzia brusca prin potop poate fi legata de sfarshitul perioadei glaciare (Kernbach 1989: 204205). Din magh. óriás „uriash” (SHaineanu Scriban; Cihac Tiktin cf. DER; DEX MDA).