URIÁSH A uriashi e s. m. shi f. 1. Personaj din basme inchipuit sub forma unui om extraordinar de mare shi de puternic (v. gigant colos titan); (sens curent) om foarte inalt shi voinic. Oamenii se uitau cu un fel de mirare inspaimintata la acest al doilea uriash care venea in mijlocul lor. CAMIL PETRESCU O. II 451. Ieshi uriashul afara shi racni o data k urshii shi incepura a se aduna tot felul de fiare. RETEGANUL P. V 64. La focul acesta au aflat un uriash. SBIERA P. 34. A fost odata un fel de uriash care a gasit un plug cu shase boi; la luat in palma shi la dus la mama lui intrebindo ce viermi sint aceia. SHEZ. XVIII 21. ◊ Fig. Calmul clipocit al apelor shi susurul vintului... erau sfishiate de animatzia unui uriash de beton shi fier. CONTEMPORANUL S. II 1956 nr. 484 1/3. Se ridica din pamint un coltz sur drept neclintit un uriash impietrit k spaima cu capul atingind de nori. EMINESCU N. 23. ♦ (Adjectival) De proportzii neobishnuite mult mai mare decit normal. Trestia ishi legana spicul uriash pufos shi auriu. DUMITRIU P. F. 220. O vijelie grea A prabushit un uriash stejar in calea mea. BENIUC V. 20. Sa ne ducem cu totzii! striga un om mic shi indesat cu o caciula uriasha data pe ceafa. REBREANU R. II 44. Pare k privesc inca acei ochilari tzuguietzi pe nasul lui uriash. NEGRUZZI S. I 8. (Pleonastic) Intro vale vazu un sharpe uriash de mare. RETEGANUL P. II 41. 2. Fig. Personalitate de seama titan gigant. (Cu pronuntzare regionala) Sa ne oprim putzin in calea grunzuroasa a limbei... pentru a ne uita la urieshii care cladesc temelia ei. RUSSO S. 51.