urdoáre (óri) s. f. Secretzie depusa pe marginea pleoapelor puchin. Origine incerta. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat k in calabr. orduri „miros”; sensul primitiv de putoare sar fi confundat cu cel de „murdarie”. Dupa Pushcariu Conv. lit. XXXIX 303 (cf. Pushcariu 1828; Tiktin; REW 4187) dintrun lat. *horrĭdōrem der. putzin convingator (fr. ordure it. ordura nu pot reprezenta aceeashi forma). Chiar dupa Pushcariu Dacor. V 410 de la un lat. *udor putzin clar. Legatura cu urdina „a avea diaree” (Cihac II 440) nu este posibila. Der. urduros adj. (puchinos).