URCÁ urc vb. I. 1. Refl. shi intranz. A se indrepta spre un loc mai ridicat a merge a se duce in sus la deal; a se sui. Se urca turme sus la munte Pe sherpuindele carari. DESHLIU M. 21. Adesea se urca pina la stini. CALINESCU E. 54. Incalecai shi incepui a urca la deal pe drum aproape fara de urma. HOGASH M. N. 159. Iata un fir de iarba verde Pe carencet se urca un galbin gindacel. ALECSANDRI P. A. 118. ◊ Tranz. (Complementul indica locul care se suie cineva) Urcara o culme pe urma coborira. SADOVEANU O. I 62. Cite un vapor venind de la mare urca incet maretz cursul fluviului. BART E. 44. Urcavom shialte scari... nimic au fost pe cite leam urcat. COSHBUC P. II 305. ♦ (Despre drumuri) A fi inclinat (dupa forma reliefului) ducind spre partea mai inalta a locului. Drumul urca in panta poteca era ingusta. PAS Z. III 189. ♦ (Despre plante) A se ridica prinzinduse (cu ajutorul unor organe speciale) pe araci pe ziduri etc.; a se catzara. Iedera se urca pe perete. Vitza se urca pe araci. 2. Refl. shi (rar) intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. «pe» sau «in») A se sui shi a se asheza pe ceva mai ridicat. Se urcara in trasura shi pornira iar. DUMITRIU N. 123. Bine bine dar sa iei seama Lazare! zise... urcinduse shi el sus pe capra linga vizitiu. REBREANU R. II 68. Sania se opri; ne urcaram in ea shi intraram in Bucureshti. BOLINTINEANU O. 389. (Tranz.) Voiam so urc in trasura. DUMITRIU N. 121. Joe dupa ceshi urca copilul in ceruri starui de Junona sa se impace cu Ercule. ISPIRESCU U. 79. In bratzeo lua Pe scheleo urca Pe zid o punea. ALECSANDRI P. P. 189. (Expr. rar) A urca (pe cineva) in furci = a spinzura. Iam urcat [pe turci] in furci. ALECSANDRI P. III 211. ◊ Expr. (Despre regi domnitori) A se urca pe tron (sau in scaunul imparatziei) = a veni la domnie. Apoi sau urcat in scaunul imparatziei. ISPIRESCU L. 32. La 1504 murind marele SHtefanvv. viteazul vitejilor se urca pe tron fiul sau Bogdan. BALCESCU O. I 81. 3. Refl. shi (rar) intranz. A se ridica (pina la o inaltzime oarecare); a se inaltza (in vazduh); a avea o mishcare ascendenta. Lumina soarelui de toamna care acum a urcat in cumpana cerului [e] o lumina dulce. STANCU U.R.S.S. 38. Praful se urca pinan capriori. REBREANU I. 13. Un nor ivit de catreapus Se urcan sus. COSHBUC P. II 90. ◊ (Poetic) Iata din vaileadinci se urca spre creshteteamurgul. COSHBUC P. II 63. ◊ A i se urca (cuiva) in cap v. cap (I 1). A i se urca (cuiva) la cap v. cap (I 1). A i se urca (cuiva) singele in obraz (sau la cap) v. singe. (2). A i se urca cuiva (bautura) la cap se spune cind cineva este ametzit de bautura. Sa nu bei mult k tzi se urca la cap. REBREANU I. 18. ◊ Tranz. Piramidelenvechite Urcan cer virful lor mare. EMINESCU O. I 54. Se sfatuisera k sal urce pina la jumatatea fintinei... shi sai dea drumu k sa scape de el. SHEZ. II 206. 4. Refl. (Despre temperatura presiune atmosferica) A avea valori mai mari a creshte a se ridica; (p. ext. despre barometre termometre etc.) a indica o temperatura sau o presiune etc. mai mare decit cea initziala. I sa urcat temperatura. ♦ (Fiz.; despre o marime scalara) A suferi o variatzie de creshtere a valorii pozitive. 5. Refl. (Despre numere pretzuri sume) A se ridica a ajunge pina la...; a se mari a spori. Se mai gramadira shi altzii pina cind numarul se urca la shapte. GANE N. II 22. Cheltuielile extraordinare ale revolutziei nu se urca la mai mult de 700 000 lei. GHICA A. 243. ◊ Tranz. Acum nea mai urcat shi chiria. C. PETRESCU C. V. 226. 6. Refl. (Despre voce glas ton p. ext. despre cintece) A creshte in intensitate; a se ridica a se inaltza. Glasul acela mladiitor Ce contorsura lina ushoara Treptat se urca shi se coboara. ALEXANDRESCU M. 317. ◊ Tranz. SHi viersul cind ishi urca Copaci ramuri se mishca Frunzele pe jos pica. TEODORESCU P. P. 632. 7. Refl. A merge indarat in timp pina la... a data din... Prima fundatziune a fortaretzei se urca in epoca pe cind Domnul Hristos imbla pe pamint. HASDEU I. V. 24.