URCÁ urc vb. I. 1. Refl. intranz. shi tranz. A (se) deplasa dintrun loc situat mai jos catre unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ Intranz. (Despre drumuri) A fi inclinat in panta suitoare. ♦ Intranz. shi refl. (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport de ziduri etc. ridicanduse vertical; a se catzara. 2. Refl. intranz. shi tranz. A (se) sui shi a (se) asheza pe ceva mai ridicat. ◊ Expr. (Refl. shi tranz.) A (se) urca pe tron sau pe (ori in) scaunul imparatziei = a incepe sa domneasca sau a investi in functzia de suveran. 3. Refl. intranz. shi tranz. A (se) ridica (pana la o inaltzime oarecare); a (se) inaltza (in vazduh). ◊ Expr. (Refl.) A i se urca cuiva bautura la cap = a se imbata. A i se urca la cap = a deveni increzut infumurat. 4. Refl. shi intranz. (Despre temperatura presiune atmosferica; p. ext. despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari in comparatzie cu cele obishnuite sau anterioare. ♦ Intranz. (Fiz.; despre marimi scalare) A suferi o variatzie de creshtere a valorii pozitive. 5. Refl. (Despre numere pretzuri sume) A se ridica la... a se mari. ◊ Tranz. A urca pretzurile. 6. Refl. (Despre voce glas sau ton; p. ext. despre cantece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai inalt. ◊ Tranz. A urca tonul. 7. Refl. shi intranz. A merge indarat in timp pana la... a exista a data din... Probabil lat. *oricare (= oriri).