urcá (c át) vb. 1. A sui a se catzara. 2. A se ridica. 3. A se mari a creshte. 4. (Refl.) A insuma. Origine incerta. Pare un lat. *orĭcāre < ǒrior (Pushcariu 1824; Tiktin; REW 6098; Candrea; Rosetti I 172) sau mai putzin probabil de la ora „margine” (Tiktin) sau din gr. ὄρος „munte” (Pascu Etimologii 49; Pascu Beiträge 11); dar cf. aburca. O confirmare a etimonului sar putea gasi in lat. *ortĭāre < ǒrtus deja afirmata de Cipriani Rom. XXXI 58790). Der. din sb. cr. nukati „a excita” (Candrea II 440) nu este probabila. Der. urcat s. n. (suit); urcator adj. (care urca ascendent); urcush s. n. (drum loc in panta repezish).