A URCÁ urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici shi aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre cai de comunicatzie) A urma o panta ascendenta. Drumul urca prin livezi. 4) (despre voci melodii etc.) A creshte in inaltzime; a deveni mai inalt. 5) inv. A merge indarat in timp. Cantecul popular urca in negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta intrun loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ faina in pod. 2) (forme de relief ridicat scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face sa creasca cantitativ shi calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare