URÁRE urari s. f. Actziunea de a ura shi rezultatul ei. 1. Exprimare de dorintze de bine la adresa cuiva (v. felicitare); (concretizat) contzinutul felicitarii. Se sarutara feciorii demparatzi in urarile boierilor. EMINESCU N. 7. Mariata dami voie cua mele jupinese Urare satzi aducem. ALECSANDRI T. II 89. 2. Faptul de a recita colinde de anul nou; uratura. Urarile de anul nou capra shi calutzul shi toata zvoana shi veselia cotlonului aceluia din munte le respinse de catra sine. SADOVEANU B. 64. 3. (Rar) Oratzie de nunta. Nu exista nici un sat locuit de romini in care sa nu se afle mai multzi sau cel putzin un singur... urator care sa nu shtie mai multe oratzii sau urari shi sa nu le ureze la o ocazie k aceasta a nuntzilor. MARIAN NU. 222.