ÚNUL ÚNA unii unele pron. nehot. 1. (TZine locul unui substantiv fara a da o indicatzie precisa asupra obiectului) Sa cantam una de jale. ◊ Expr. Astai inca una! sau asta incai una! exclamatzie de mirare (fatza de comunicarea unui fapt surprinzator sau neobishnuit) sau de nemultzumire (in legatura cu o intamplare neplacuta). ◊ (In alternantza cu „altul” sau cu sine insushi) Unul are ureche muzicala unul are glas frumos. ◊ (In corelatzie cu „altul” exprima un raport de reciprocitate) Ishi luara ziua buna unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinari care indica mai precis sensul substantivelor inlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuantza peiorativa folosit de obicei pe langa nume de persoana) Unu’ Iorgu Badea. ♦ (In alternantza cu „altul”) Primul intaiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Nishte anumitzi. 3. (Cu forma feminina shi valoare neutra) Ceva. Ashi pune una in gand. ◊ Expr. (Cu) una cu alta = compensanduse (impreuna). [Gen.dat. sg. unuia uneia pl. unora] Din unu una.