ÚNU ÚNA num. card. (Cand preceda un substantiv are forma un o; cand tzine locul unui substantiv are forma unul una) 1. (Adesea substantivat) Primul numar din seria numerelor naturale care reprezinta unitatea shi se indica prin cifrele 1 shi I. ◊ (In corelatzie cu „doi” da ideea de aproximatzie) Vei petrece o zi sau doua. ◊ Loc. adj. Tot unul shi unul = numai oameni sau lucruri de valoare deosebite. ◊ Loc. adv. (Fam.) De unul singur = izolat; individual; fara insotzitor. Pana la unul = totzi in unanimitate. (Sudat; cu forma feminina shi valoare neutra) Intruna sau tot intruna = mereu. Expr. (Pop.) A merge una = a merge alaturi nedespartzitzi. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face sa fie) la fel cu altul; a egaliza a uniformiza. A o tzine una (shi buna) = a nu ceda a fi perseverent a se incapatzana in sustzinerea unei pareri. ◊ (Adjectival) Are un an. (Eliptic indicand ora ziua etc.) Acum e unu. (Substantivat m.) Scrie un unu. (Cu valoare de num. ord.) Prim intai. Tomul unu. ♦ (Precedat de „cate” formeaza num. distributiv corespunzator) Venea numai cate unul sa ma vada. ◊ Loc. adv. Cate unulunul sau unul cate unul = succesiv pe rand. ◊ (In corelatzie cu „doi” da ideea de aproximatzie) Mai trasese cateo dushcadoua de rachiu. 2. (Adjectival) Singur unic. ◊ (Folosit pentru intarirea pronumelui personal) Eu unul ma duc sa deschid usha. 3. (Adjectival) Acelashi identic. Suntem la un gand amandoi. 4. (Precedat de o negatzie sau in propozitzii negative) Nimeni. [Gen.dat. unuia uneia sau (cand are forma un o) unui unei] Lat. unus a.