UNIVERSÁLE (UNIVERSÁLII) (< lat.) Proprietate care poate fi predicata despre totzi indivizii de un anumit fel (precum „roshul”) sau relatzie (relatzia de rudenie cum ar fi cea de frate relatziile cauzale relatziile de spatziu sau timp). Introducerea conceptului in filozofie se atribuie lui Socrate. Chestiunea de ordin metafizic cu privire la u. se refera la natura reala a u. generand ashanumita cearta (disputa problema) universaliilor. In Antic. discutata in contradictoriu de Platon shi Aristotel ea devine centrala in Ev. med. cand sau conturat trei pozitzii principale: realismul (u. exista independent de lucrurile particulare); nominalismul (u. nu exista independent de lucrurile particulare); conceptualismul (u. exista numai in minte). In sec. 20 problema u. a renascut mai ales in traditzia filozofiei analitice (Frege Russell Wittgenstein Quine). V. realism nominalism conceptualism.