universal a. 1. care se intinde la tot shi pretutindenea: legile universale ale naturei; 2. care imbratzisheaza coprinde tot: Goethe era un spirit universal; 3. care e fapta tuturor ce provine dela totzi: admiratziune universala. ║ n. 1. ceea ce este comun la indivizii din acelash gen sau din aceeash specie; 2. pl. se zicea in filozofia scolastica de unele idei generale considerate k atribute comune tuturor fiintzelor: genul specia diferentza propriul shi accidentalul.