unic¹ ~a a [At: AR (1829) 152/14 / A shi: unic / Pl: ~ici ~ice / E: lat unicus fr unique] 1 (Indica numarul) Care este unul singur care nu este insotzit de altzii sau de altele de acelashi fel Si: singur. 2 (Is) Sens ~ Sistem de circulatzie a vehiculelor intro singura directzie pe o artera shi care permite folosirea intregii latzimi a partzii carosabile. 3 Care nu poate fi asemanat cu altul. 4 Care nu poate fi comparat cu nimic (datorita insushirilor sale exceptzionale) Si: exceptzional (6) incomparabil.