únghi (iuri) s. n. 1. Figura geometrica formata din doua semidrepte care pleaca din acelashi punct. 2. Coltz ungher. Var. inv. inghiu. Lat. angŭlus (Densusianu Hlr. 106; Pushcariu 1817; REW 465; cf. impotriva Graur BL V 88) cf. fr. prov. cat. angle it. angolo. Schimb de initziala k in umbla (dupa Schuchardt ZRPh. XLI 254 prin contaminare cu gr. ὄγϰος) cf. sard. ungrone (Wagner 116). Der. din sl. ąglŭ (Conev 76; Graur) nu este mai credibila din punct de vedere fonetic. Der. ungher (var. inv. ungheriu) s. n. (coltz) din lat. angŭlārĭus (Tiktin; dupa Pushcariu 1817 shi REW 464 din lat. angŭlāre); unghiular adj. dupa fr. angulaire.