UNGHÉR unghere s. n. Portziune dintro incapere cuprinsa intre extremitatzile reunite ale peretzilor (v. coltz (I 2)); (mai rar) locul din afara unei constructzii unde se impreuna doua ziduri. Pashii il duceau prin soarele auriu tot spre ungherul zidurilor la banca vinata de brad. SADOVEANU O. III 121. Umbrele de la o vreme crescura din unghere se ridicara shi cuprinsera odaitza scunda. ANGHELIOSIF C. L. 79. In odaie prin unghere sa tzesut painjenish. EMINESCU O. I 105. ♦ Loc retras ascuns dosnic; ascunzish cotlon; coltz (I 3) coltzishor. Pe mine ma uitasera intrun ungher k pe un strain. C. PETRESCU S. 147. Oare nui in lumea asta vrun ungher pentru iubit? EMINESCU O. I 155. ◊ (Poetic) Sa ducem vilvoarea aceasta inalta In toate ungherele tzarii In toate cotloanele zarii! DESHLIU G. 34. ◊ Fig. Bautura i se raspindi in ungherele cele mai ciudate. VORNIC P. 69. In ungherul unor crieri SHior gasi cu al meu nume adapost a mele scrieri. EMINESCU O. I 134.