ÚNDE adv. conj. I. Adv. 1. (Interogativ) In ce loc? in care parte? Unde este? ♦ (Precedat de prep. „de”) De la cine? din ce loc? De unde shtitzi voi? ♦ La ce? la cine? Unde te gandeshti? ♦ (In loc. adv.) Unde shi unde = din loc in loc ici shi colo. ♦ (In expr.) A (nu) avea de unde = a (nu) fi in stare a (nu) avea posibilitatea sa... Ia daca ai de unde se spune pentru a arata k ceva lipseshte nu se gaseshte. 2. Deodata numai ce. 3. (Exprima o negatzie) Unde se mai gandeau ele la copilarie? ◊ Expr. De unde (shi) pana unde? = cum shi in ce fel? in ce imprejurari? in ce chip? (Da) de unde! = imposibil! cu neputintza! II. Conj. 1. (Introduce o propozitzie circumstantziala de loc) In locul in care incotro. Sa se duca unde shtie. ◊ (Cu nuantza temporala) Satzi dau doua mere unde te opreshti sa le mananci? 2. (Introduce o propozitzie atributiva) In care. E un punct insa unde drumul nostru se bifurca. 3. (Introduce o propozitzie completiva) SHtie unde este parcul. 4. (Pop.; introduce o propozitzie circumstantziala de timp) Cand in momentul in care. 5. (Pop.; introduce o propozitzie circumstantziala de cauza) Pentru k din cauza k deoarece. 6. (Precedat de prep. „de” introduce o propozitzie concesiva) Cu toate k deshi. A adus 10 cartzi de unde fagaduise 12. 7. (Conditzional; in expr.) De unde nu = daca nu in cazul cand. Lat. unde.