un n. 1. cel dintaiu dintre toate numerele: 2. cifra ce arata pe unu. [Lat. UNUS]. ║ a. 1. simplu care nu admite pluralitate; 2. singur care nu e niciodata contrar siesh: adevarul este totdeauna unul; unul shi unul ales dintre multzi eminent; unul shi jumatate fig. shiret viclean. ║ pr. nehotarit: un om.