un num. 1. Art. nedefinit: obiect neindividualizat. 2. Num.: primul numar in numaratoare. 3. Pron.: tzine locul unui subst. fara a indica in mod precis obiectul. Mr. megl. un una istr. un ur. Lat. ūnus (Pushcariu 1808; REW 9075) cf. vegl. yoin it. sp. uno prov. fr. cat. un port. hum. Forma 1 shi 2 un f. o; 3 unul f. una. Gen. unui(a) f. unei(a) pl. unor(a); a paragogic este propriu pron. cf. acel. Pron. se poate folosi k adj. pentru a scoate in relief shi inseamna „unicul singurul”: cf. cine poate lasa pacatele fara unul Dumnezeu? (Coresi). Forma f. una in functzie de pron. nedef. n. inseamna „ceva un lucru nedefinit o lovitura”. Unele dintre expresiile cu un sint balcanice cf. unul shi acelashi ngr. είς ϰαì ỏ αὐτος; unul shi unul ngr. ἔνας ϰ’ἔνας; una ngr. μιά. Der. uni vb. (a pune impreuna a asambla a grupa) care Pushcariu 1814 il reduce la lat. unire; uneala s. f. (unire); unire s. f. (actziunea de a uni); unit adj. (care formeaza un tot; s. m. persoana care apartzine bisericii grecocatolice uniat); unime s. f. (unitate); unicel (var. inv. unishor) adj. (unic). Comp. unealta s. f. (scula; utilaj) pare sa fie rezultat din unealte (Hasdeu Cuv. din Batrini I 276; Philippide Principii 148; Iordan Dift. 88; Tiktin; REW 382); unelti vb. (a face a fauri; a complota a urzi intrigi); uneltitor adj. (intrigant care se tzine de intrigi); intruni vb. (a reuni a alatura); intr’una adv. (mereu); dea una adv. (inv. mereu) de unde totdeauna (var. intotdeauna) adv. (mereu); uneori adv. (cite o data); desuni vb. (a desface a separa). Cf. impreuna vreun. Der. neol. unic adj. din fr. unique; unifica vb. din fr. unifier; uniform adj. din fr. uniforme; unison s. n. din fr. unisson; unitate s. f. din fr. unité; uniune s. f. din fr. union; reuni vb. din fr. réunir.