Definitzia cu ID-ul 513763:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
úmple (lu út) vb. 1. A face un obiect sa fie plin. 2. A indopa a imbuiba a indesa. 3. A implini. 4. A acoperi a scalda in a cufunda. 5. A molipsi. Var. umplea inv. imple(a) shi der. Mr. umplu umplui umpleare megl. ampl’u. Lat. implēre (SHeineanu Semasiol. 198; Pushcariu 1807; REW 4310) cf. vegl. emplar it. empiere prov. fr. emplir sp. enchir[1] port. enchar. K shi in cazul lui umfla trecerea lui in › un poate fi anterioara rom. cf. sard. úmprere cat. umpir[2]. Schimbul de conjug. este modern shi pare sa se generalize in tendintza actuala. Der. umplutura s. f. (ceea ce serveshte pentru a umple).
- Corect: henchir — Octavian Mocanu
- Corect: umplir — Octavian Mocanu