úmbra f. pl. e (lat. ŭmbra it. pv. ombra fr. ombre [cat. sp. pg. sombra din sub umbra]. V. umbrela). Intunecime slaba produsa de un corp opac care opreshte razele soareluĭ saŭ ale alteĭ luminĭ: nucu face umbra buna umbra ziduluĭ e maĭ racoroasa de cit a copacului eclipsele de luna is cauzate de umbra pamintuluĭ. Imagine contur silueta: umbra uneĭ minĭ. Figura (om) care nu se vede bine din pricina intunericuluĭ mogildeatza; am vazut o umbra strecurinduse pe linga zid. In pictura partzile intunecate ale unuĭ tabloŭ. Fig. Care abea maĭ seamana cu ceĭa ce a fost odata: acest batrin e umbra unuĭ eroŭ. Fantazma sufletu unuĭ mort: umbra luĭ Hamlet. Slab in ultimu grad spectru: bolnava a ajuns o umbra. Aparentza ushoara: o umbra de adevar. La umbra 1. adapostit de umbra: a dormi vara la umbra; 2. la racoare la inchisoare (iron.): la turnat la umbra. A face umbra cuĭva al intuneca al eclipsa a te distinge maĭ mult de cit el. A arunca a lasa in umbra 1. a intuneca a eclipsa; 2. a nu releva a trece cu vederea: a lasa in umbra o multzime de fapte. Umbra bouluĭ o pasarica foarte mica al careĭ obĭceĭ e sa stea pe linga boiĭ care pasc. Umbra ĭepureluĭ o planta liliacee care creshte pin padurĭ shi tufishurĭ (aspáragus collinus). Umbra noptziĭ zirna.