ÚMBRA umbre s. f. I. 1. Lipsa de lumina intunecime provocata de un corp opac care opreshte razele de lumina; portziune din spatziu intunecoasa (shi racoroasa) unde nu ajung direct razele de lumina. ◊ Loc. adj. Fara umbra = corect desavarshit pur. ◊ Loc. adv. Din umbra = fara a se arata pe fatza; pe ascuns pe furish. ◊ Expr. A sta (sau a fi a ramane etc.) in (sau la) umbra = a sta (sau a fi a ramane etc.) ascuns retras deoparte. A lasa (pe cineva) in umbra = a lasa (pe cineva) mai prejos a eclipsa (pe cineva). 2. Intuneric intunecime obscuritate. 3. Nuantza inchisa pata intunecata. ♦ Spec. Parte mai intunecata dintro imagine plastica. ♦ Fig. Stare de tristetze de ingandurare etc. intiparita pe fatza cuiva. II. 1. (De obicei urmat de o determinare in genitiv) Conturul intunecat al unei fiintze sau al unui lucru proiectat pe o suprafatza (mai) luminata. ◊ Expr. Se teme shi de umbra lui se spune despre un om foarte fricos. Face umbra pamantului (degeaba) se spune despre un om incapabil sa produca sa realizeze ceva. ♦ Compus: umbraiepurelui = planta erbacee cu tulpina inalta cu frunzele in forma de solzi cu florile galbeneverzui shi cu fructele de forma unor boabe roshii (Asparagus collinus). ♦ Imagine neclara nedeslushita; obiect care nu se vede bine (din cauza intunericului a cetzii etc. sau pentru k este privit printrun corp putzin transparent). 2. (In conceptziile mistice shi in basme) Duhul unui om mort sau fiintza supranaturala fantomatica; stafie fantoma naluca. ♦ Fig. Fiintza foarte slaba (shi bolnava). 3. Fig. Urma semn abia perceptibil; cantitate foarte mica din ceva. ♦ Fig. Parere aparentza iluzie. Lat. umbra.