UMBLĂTOÁRE, umblători, s. f. 1. Compartiment dintr-o lucrare minieră (puț, suitoare, plan înclinat) amenajat pentru circulația personalului. 2. (Popular) Latrină, privată, closet. Între case, – pompa de apă, un măr cu ramurile răsucite, betege și... umblătoarea care miroase urît. STANCU, D. 334.