UMBLÁRE umblari s. f. Actziunea de a umbla. 1. Cutreierare colindare. Zina zabovi multa vreme in umblarile ei. RETEGANUL P. V 17. Dupa citava umblare au agiuns la un pirau. DRAGHICI R. 64. ♦ (In legatura cu anumite obiceiuri populare) Colind colindat. Iaca asha nea fost umblarea cu plugul in anul acela. CREANGA O. A. 55. 2. (Rar) Felul cum i merg cuiva treburile; patzanie intimplare peripetzie. Cind povestea... despre umblarile lui... fratziil trageau de suman sa nu mintza. RETEGANUL P. III 44.