A UMBLÁ¹ úmblu intranz. I. 1) A se deplasa dintrun loc in altul (pe jos calare sau cu un vehicul); a merge. ~ cu carutza. ◊ ~ in cruce a circula in toate directziile fara ragaz. ~ dupa cineva a) a merge din urma cuiva; b) a cauta sa cashtige simpatia (sau dragostea) cuiva. ~ de icicolo (sau de colo pana colo) a nushi gasi locul; a nu avea astampar. 2) A merge din loc in loc fara un scop precis; a hoinari; a vagabonda. ~ pe drumuri. 3) pop. (despre mijloace de locomotzie) A circula pe o cale de comunicatzie; a parcurge un traseu. Autobuzul umbla regulat. 4) (despre persoane) A merge cu regularitate. ~ la shcoala. 5) (despre persoane) A rascoli un spatziu restrans cu mainile cautand ceva; a cotrobai. ~ prin cartzi. 6) pop. (despre sisteme tehnice) A fi in stare de functzionare; a functziona. Ceasul umbla. 7) (despre fiintze) A se atinge de ceva fara shtirea persoanei responsabile. ~ la bani. 8) (urmat de o complinire cu prepozitzia dupa) A cauta insistent (sa obtzina ceva). ~ dupa onoruri. 9) (urmat de o complinire cu prepozitzia cu) A se ocupa un timp oarecare (cu ceva). ~ cu oile. II. (in imbinari stabile) 1) (exprima ideea de circulatzie) Umbla veshti (sau zvonuri). ◊ ~ din mana in mana a trece de la unul la altul. 2) (exprima ideea de tzinuta vestimentara) ~ cu palarie. 3) (exprima ideea de mishcare continua shi frecventa) Ai ~ (cuiva) falcile. /<lat. ambulare