UMBLÁ úmblu vb. I. Intranz. I. 1. A se deplasa dintrun loc in altul; a merge (I 1) a circula (1). ◊ Expr. Ai umbla cuiva ceva prin gura = a nushi putea aminti pentru un moment de ceva care i este extrem de familiar de cunoscut. (Pop.) Ai umbla cuiva ceva prin (sau in) cap = a fi preocupat de ceva a avea ceva de gand. (Pop.) Umbla sanatos! (sau cu bine!) urare adresata cuiva care pleaca. (Pop.) A umbla dupa cineva = a cauta cu insistentza sa obtzina simpatia cuiva; a face curte unei femei. 2. A strabate (k drumetz) un loc; a merge din loc in loc a colinda a cutreiera; a hoinari a vagabonda. ♦ (Rar) A se plimba. ♦ (Pop.; despre nori) A se mishca a se deplasa. 3. (Pop.) A merge a se duce undeva regulat; a frecventa. Umbla la shcoala. ♦ A se ocupa a se indeletnici cu... a lucra la... Umbla in caraushie. 4. A se purta (imbracat sau incaltzat) intrun anumit fel. Umbla intunecat shi incruntat. II. 1. (Pop.; despre unelte aparate mecanisme etc.) A se afla in functziune; a functziona. 2. (Despre gura ochi etc.) A se mishca continuu. ◊ Expr. Ai umbla cuiva limba (prin gura) = a vorbi (mult). III. (Pop.) A trece (din mana in mana) a ajunge (de la unul la altul). ♦ (Despre bani) A fi in circulatzie a avea valoare curs. IV. 1. A cauta a scotoci a cotrobai (pentru a gasi ceva). 2. A lua in mana; a pune mana pe ceva a atinge. ♦ (Pop.) A lucra cu... a se servi de...; a manui. ♦ Fig. A se folosi de... a face uz de... Nu umbla cu minciuni! V. Fig. A cauta a se stradui sa obtzina ceva; a se sili a incerca sa... ◊ Expr. A umbla dupa cai verzi (pe peretzi) = a cauta sa obtzina lucruri nerealizabile. A umbla dupa doi iepuri deodata = a urmari in acelashi timp doua scopuri doua avantaje diferite. ♦ A intentziona a fi gata sa... [Var.: (inv. shi pop.) imblá vb. I.] Lat. ambulare.