UMANÍSM s. n. 1. Doctrina care are in centru omul bunastarea shi demnitatea lui increderea in ratziunea umana. 2. Mishcare intelectuala europeana din epoca Renashterii care promova studiul literaturii clasice din Grecia shi din Roma entuziasmul fatza de om shi natura compatibila insa cu credintza religioasa. Din fr. humanisme germ. Humanismus.