UMANÍSM (< fr. germ.) s. n. 1. (In sens larg) Orice doctrina care are in centru bunastarea shi demnitatea omului increderea in ratziunea umana fara un ajutor exterior; mod de actziune care decurge din aceasta conceptzie shi care militeaza pentru dezvoltarea libera a personalitatzii umane. 2. (In sens restrans) Mishcare intelectuala europeana din epoca Renashterii (sec. 1417) care promova studiul literaturii clasice entuziasmul fatza de om shi natura celebrarea placerilor vietzii presupuse k uitate in Ev. med. Acest u. era insa compatibil cu credintza religioasa consideranduse k Dumnezeu ia conferit omului pozitzia centrala in lume. A fost stralucit ilustrata de Petrarca Boccaccio L. Valla Pico della Mirandola Leonardo da Vinci G. Bruno in Italia Rabelais Montaigne in Frantza Th. Morus Shakespeare in Anglia Erasm in TZarile de Jos N. Olahus stolnicul Constantin Cantacuzino D. Cantemir sh.a. in TZarile Romane. 3. (In sec. 20) Termen folosit in medii postmoderne cu referintza la filozofii care resping orice credintza religioasa shi afirma conshtiintza de sine a oamenilor in lumea reala (de ex. Sartre).