UMÁN A umani e adj. 1. Referitor la om de om al omului al omenirii; omenesc. Muntele durerilor umane Mi senaltza maiestos in fatza. BENIUC V. 79. E o frumusetze plina de armonie shi stralucire parind un elogiu superb al fiintzei umane. BOGZA C. O. 280. Astfel umana roada in calea ei ingheatza. EMINESCU O. I 64. ◊ Geografie umana (sau antropologica) = antropogeografie. 2. Cu dragoste de oameni plin de omenie; omenos blind. Ajutami sa fiu puternic fara de cruzime shi uman fara de intinare. GALACTION O. I 192. Misiunea istorica a shcoalei sovietice este adinca progresiva shi umana. SAHIA U.R.S.S. 133. Intii trebuie sa fii uman shi numai de aci incolo sa vezi daca eshti shi poet. VLAHUTZA O. A. 327.