*ultrágiŭ n. shi áj n. pl. e (fr. outrage d. outrer a duce prea departe d. outre lat. ultra dincolo; it. oltraggio). Injuria (ofensa) cea maĭ grava cu vorba saŭ cu fapta. Insulta unuĭ functzionar in exercitziu functziuniĭ. Fig. Minuire proasta jignire: ultragiu arteĭ moraleĭ. Ultragiu anilor urmele batrinetziĭ.