UIÚM uiumuri s. n. Cantitate procentuala de faina sau de grauntze luata de detzinatorul unei mori sau al unei batoze drept plata pentru macinat sau treierat. La o spartura a zagazului linga mal shia facut un turc moara shia lasat sluga morar sa ingrijeasca pietrele shi uiemash sa ia ruminilor uiumul. STANCU D. 22. Se minia tare pentru nedreptatzile ce indura... la uium din pricina morarilor. SADOVEANU O. L. 131. Varianta: uím (SLAVICI V. P. 7) s. n.