UITÁ uit vb. I. I. 1. Tranz. shi intranz. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna) a nushi (mai) aduce aminte a nu (mai) tzine minte. ◊ Expr. (Fam.) A shti cat au uitat altzii = a nu shti (mai) nimic. 2. Tranz. shi intranz. A inceta sa se mai preocupe sa se mai gandeasca la cineva sau la ceva a deveni indiferent fatza de o persoana sau de un obiect (drag); a se dezinteresa. ♦ A scapa din vedere a omite; a nu tzine seama de... 3. Tranz. A se comporta k shi cum a incetat sa se gandeasca la ceva a trece sub tacere a nu da urmare. 4. Tranz. A lasa undeva (din nebagare de seama) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine. II. Refl. Ashi indrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea a cerceta a observa; a privi. ◊ Expr. A se uita in gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva a da ascultare (in mod mecanic) sfaturilor cuiva. A nu se uita la cineva = a nu iubi pe cineva a nu tzine la cineva; a refuza orice relatzii cu cineva. ♦ (La imperativ cu valoare de interjectzie in forma uite) Iata! iaca! vezi! ♦ A baga de seama a avea in vedere a da atentzie; a lua in considerare. [Imper. shi: (II) uite!] Lat. *oblitare (< oblitus).