uitá (t át) vb. 1. A nu tzine minte. 2. (Refl.) A privi. 3. A tzine cont a considera. Var. Banat Maram. zauita. Mr. ultu ultare megl. ul’t(ari) istr. utu. Lat. oblῑtare (Cipariu Principii 165; Schuchardt ZRPh. XXXII 472; Pushcariu 1788; Skok ZRPh. XLIII 192; REW 6015) cf. prov. cat. oblidar fr. oublier sp. port. olvidar. Trecerea semantica de la „a uita” la „a privi” trebuie sa se fi verificat prin intermediul sensului reflexiv a se uita pe sine shi de aici „a ramine nemishcat” evolutzie care este identica cu a sp. fijarse. Aceasta intrebuintzare a lui „a se uita” este inca in uz; shi se zice chiar cu ton familiar s’a uita pe el despre un copil care sa murdarit. Totushi multzi autori deosebesc cele doua sensuri k shi cum ar fi cuvinte diferite. Cretzu 378 cauta sa explice sensul de „a privi” pornind de la lat. tuitāre; shi MeyerLübke apud Pushcariu 1789 de la un lat. *obĭtāre pornind de la expresia obire oculis; ambele incercari par deopotriva nesigure. Var. cu suf. sl. za. Der. uite (vulg. io(i)te¹) interj. (priveshte vezi) in loc de uitate cf. iata shi Procopovici Dacor. X 729; uitacios (var. uituc) adj. (care uita care nu are memorie); uitator adj. (uituc; care priveshte spectator); uitatura s. f. (privire); uitucie s. f. (lipsa de memorie); neuitat adj. (care care nu se poate uita).^[1]