UIMÍT A uimitzi te adj. Cuprins de mirare sau de admiratzie; surprins impresionat uluit tulburat. Arendashul fu atit de uimit k nici nu mai putu raspunde. REBREANU R. I 12. Sta in loc uimita vazind frumusetzile cimpului. ISPIRESCU L. 17. Uimit de asha judecata multzameshte judecatorului. CREANGA A. 150. ◊ Fig. Copiii ascultau intro reculegere uimita. SADOVEANU A. L. 144. Se facu o clipa de tacere uimita parca multzimea sar fi dezmeticit dintro aiureala. REBREANU R. II 39.